Vine Moș Crăciun! Parohia “Sfânta Cuvioasa Parascheva” Adjud și Colegiul Tehnic "Gheorghe Balș" Adjud ajută elevii de la Centrul Scolar de Educatie Incluziva Maicanesti

Este decembrie, acea luna în care cadourile moșului ajung peste tot în întreaga lume, în care scrisorile sunt pline de cuvinte, dorințe și gânduri, în care cu toții ne dorim liniște, bucurie și multă înțelepciune. Totusi nu avem toți această posibilitate căci viața este de multe ori atât de greu de înțeles și atât de nedreaptă în fața noastră, a oamenilor. Unii avem șanse mai mari, alții avem șanse mai puține. Trebuie să fim cu toții atat de îngăduitori incat uneori uităm de aspectul asta atât de simplu si atat de usor de făcut. 

De ce spun toate lucrurile acestea ? Pentru ca astazi am participat intr-un proiect “Ghetuțe călduroase pentru ierni friguroase” in care am ajutat copii necajiti (atat material cat si suflesteste) de la Centrul Scolar de Educatie Incluziva Maicanesti, in parteneriat cu Parohia “Sfânta Cuvioasa Parascheva” Adjud (preot Chiriac Nicușor). Au fost pachetele cu ghete, manusi, ciorapei, dulciuri căci știm că Moș Craciun aduce întotdeauna multe daruri. A fost ideea de a darui, a împărtăși ceva bun, a împrospăta mintea elevilor colegiului nostru cu fapte bune pe care putem sa le facem atât de ușor. Ce poate fi mai plăcut decât bucuria unor elevi pe care ii stiam drept "cei obraznici, galagioși" atunci cand trebuie sa imparta un pachet catre un copil mai mic? Ce poate fi mai placut decat o imbratisare atat de firava si plapanda atunci cand mama si tata sunt doar simple cuvinte si poate nu mai sunt sau nu i-au cunoscut vreodata ? Povestile sunt atat de triste incat observi, cu usurinta, importanta unor persoane in viata ta. 

Bradul minune si cadourile copiilor

Am plecat de dimineață, în câteva "sanii cu mai mulți cai putere" 😁încărcați cu bunătăți de la Moș Craciun. O dimineata atipica, in care soarele a fost placut dar cu aceleasi sageti specifice unei ierni din decembrie. Lipsea zapada (dar speram ca va veni!). Un covor de nori impartea cerul in doua jumatati parca desenate ata de bine, norii plini de picaturi de ploaie si cerul senin, sticlos, albstru crud. Campurile erau pline de parazapezi care chemau acele ninsori fabuloase. Cativa copaci asteptau sa fie imbracati cu fulgii de nea. Asteptau patura alba, curata, pura a iernii. La fel de curata si senina era si asteptarea copiilor care stiau ca vom ajunge mai devreme. Noi am intarziat motiv pentru care devenisera atat de nerabdatori. Puteam observa lucrul asta din alergarea lor de a anunta venirea noastra. Ne-am organizat rapid. Copii au dus rapid pachetele la bradul impodobit, ne-au cantat colinde, am simtit tremurul vocii lor plapande, privirea lor care cauta soaptele doamnei dar si bucuria lor atat de sincera atunci cand au vazut aplauzele noastre. Int-un cuvant am putut citi bucurie, zambet, bunatate, o sinceritate cruda, necoapta dar atat de molipsitoare. Of, cata bucurie!

As putea spune ca am oferit bunatate si daruire, am oferit intelegere si compasiune si mai mult de atat am oferit speranta ca exista Speranta - un cadou atat de scump de Craciun, atat de valoros si uitat. Pana la urma, ramanem si suntem ceea ce oferim, arătam, impartasim. 

Suntem calatori prin aceste meleaguri in care sarbatorile ne unesc pentru ca stim ca suntem cu totii oameni. Vă multumesc tuturor!